Urmatorul text este doar o parte din ce am reusit sa scriu...iata cum incepe "povestioara" mea:
Buna ziua. Ma numecs Cirstescu Marian Alexandru, sunt din Mizil dar acum
stau in Bucuresti. Peste cateva zile implinesc 21 de ani…wow, ce varsta…nici nu
stiu cand au trecut anii. As vrea sa va povestesc, cum am cunoscut eu niste oameni superbi pe care ii
pot considera chiar prieteni acum, in ultimii 3 ani de zile si asta datorita
unui post de radio…RADIO ZU.
Totul a inceput pe la sfarsitul
lunii februarie, anul 2009, intr-o dinimeata in timp ce ma pregateam sa plec la
scoala. Eram la mine in garsoniera, singur pentru ca de aproximativ o luna de
zile locuiam singur acolo…mi-am deschis radioul, dar din greseala sau poate asa
a vrut destinul, am apasat butonul cautare, atunci radioul s-a mutat pe postul
urmator…adica pe RADIO ZU. Pe acest post se difuza in acel moment o melodie
care mie imi placea si imi place si acum, foarte mult. Sigur ca radioul a ramas
pe ZU din acel moment pentru ca m-a captivat complet…mai ales cei doi
moteratori MIHAI IONUT MORAR si DANIEL BUZDUGAN. Incepusem sa-i ascult in
fiecare dimineata incepand cu ora 7 pana cand terminau emisunea, la 10. Sigur
ca imi era greu de multe ori sa-i ascult deoarece eu incepeam orele la 7:45,
dar si asa erau zile cand aveam ore usoare intre 7:45 si 10, ma intelegeam bine
cu profesoarele, eram atent si la ce ne spunea profesoara, dar eram atent si la baieti, la
glumele lor, la farsele lui Daniel…
Deveniesm cred ca cel mai mare fan ZU din Mizil…nu mai auzeam pe nimeni
sa asculte ZU…eram singurul din gasca mea de prieteni care asculta…dar uite cum
trecuse vremea si eu imi doream tot mai mult sa-i cunosc pe baieti, dar nu
stiam cum sa fac asta. Incepusem sa ascult ZU peste tot pe unde mergeam…in
orice masina ma urcam rugam soferul sa dea pe ZU sau daca mergeam cu prieteni
de ai mei cu masina pe undeva schimbam eu postul. Imi placea atat de mult incat nu puteam sa ma mai
“deslipesc” de acest post de radio. Dadeam mesaje tot timpul, mai ales in
MORNING ZU, dar nu aveam mereu norocul ca Mihai sa-mi citeasca mesajul. Si
zilele mele erau din ce in ce mai bune si mai frumoase…parca nu mai conta
nimic…ma “contaminasem” cu ZU.
Timpul trecuse si pe la sfarsitul lunii septembrie, mai exact pe 29
septembrie 2009, il aud pe Mihai ca spune: “Astazi RADIO
ZU implineste un an de emisie.” Dupa cateva luni imi ajunge la urechi o veste, care pentru
mine era super tare…asteptam cam de mult asta si uite ca asteptarea mea urma sa
ia sfarsit, iar in domineata imediat urmatoare Mihai Morar anunta ca v-a veni la
Mizil in Club MaximUS (pe atunci cel mai tare Club din judetul Prahova, acum
este al doilea, primul fiind Sky Club), pentru a da un super party de
Valentine’s Day. Am fost super incantat de idee si fara sa stau pe ganduri am
pus mana pe telefon si am sunat la MaximUS sa-mi fac rezervare de masa…nu
puteam sa pierd acest eveniment.
Mi-am facut eu rezervare pentru 10 persoane, mi-am anuntat toti
prietenii, o mare parte dintre ei au spus ca vin, dar in seara respective ce sa
vezi?!...au venit numai fete, mai exact 6. Am stat pana dimineata…am dansat…am candtat
GUVERNAREA PINGUINULUI alaturi de Mihai si Daniel. Atunci a fost primul contact
al meu cu Mihai si Daniel…si eram foarte fericit.
Intre timp am terminat liceul si aveam de gand sa ma mut in Bucuresti,
dar nu prea am reusit, asa ca m-am mutat la Ploiesti, la tata. Tot nu renuntasem la
pasiunea mea pentru ZU… La Ploiesti
mi-am facut alti prieteni, dar nu am uitat de cei pe care ii aveam deja…ii
“invatasem” si pe noii prieteni sa asculte ZU. Nu dupa mult timp RADIO ZU INVADEAZA ROMANIA cu un million de stiker-e.
Vroiam sa-l lipesc undeva unde nu se astepta nimeni, dar nu am reusit…asa ca am
taiat un autocolant cu ZU IS YOU si l-am lipit pe telefon…am facut poza, dar am
avut un mare ghinion…mi s-a stricat laptop-ul si am pierdut tot ce aveam in
el…inclusiv acea poza pe care aveam de gand sa o trimit la radio sa vad daca
impresionez…dar nu a fost nimic…poate a fost iar mana destinului.
RADIO ZU, pe zi ce trecea se apropia si
mai mult de varsta de 2 ani de zile…si
intr-o dimineata il aud pe Mihai anuntand ca ZU vrea sa sarbatoreasca
implinirea celor 2 ani de emisie alaturi de fanii RADIO
ZU, la 10.000 m inaltime, astfel a avut loc primul concert in avion. As fi vrut sa fiu si eu
atunci in avion, dar nu prea s-a putut, dar poate nu era momentul de a merge acolo sus…poate tot destinul a vrut sa se intample asa.
La 4 luni si jumatate dupa ce a facut 2 anisori, ZU urma sa organizeze un alt eviniment
si anume PANICA LA ETNOBOTANICA. Asta se intampla pe 14 februarie, iar la o
saptamana dupa Mihai face un alt anunt in
care invita ascultatorii sa participle pentru a devini MARTISORUL LUI DENISE pe 1 Martie.
In noaptea de 28 februarie spre 1
martie eram acasa si ascultam ZU. Pe la 23:55 ii dau un sms lui Adi Mihaila, la
1815 in care ii cer sa difuzeze melodia 20 de ani de la Voltaj, specificand ca
eu pe 1 martie implinesc 20 de ani. Se face 00:00 si suna telefonul…ma uit un
pic la numar, nu imi era cunoscut, dar zic totusi sa raspund…spun “ALO” la care
vocea de la capatul celalalt al firului spune: “NEATZA, SUNT ADI MIHAILA DE LA
ZU”…deci nu va spun ca tremuram tot…ca un caine la injectie…nu ma asteptam sa
ma suna…eram deja in direct…mi-a urat “LA MULTI ANI!”, ma pierdeam in
cuvinte…eram super emotionat…asta da surpriza de ziua ta. La cateva zile m-am
mutat in Bucuresti…vroiam si mai mult sa cunosc oamenii din radio si visul meu
era pe cale sa se implineasca. Odata mutat in Bucuresti am descoperit ca un grup de prieteni de familie sunt prieteni cu Mihai si Daniel.....
Acest fragment este prima parte din acel mini-roman al meu ce poarta numele: 3 ani in cateva pagini! Voi reveni cu urmatoarea parte in curand. Va pupa Alex.
