Ganduri la miezul noptii!

           Ma tot gandesc de ceva timp sa pun aceste ganduri pe hartie si nu prea reusesc... Cand eram mai mic si ii auzeam pe ai mei ca se cearata, imi doream ca ei sa divorteze, fiind unica solutie din mintea mea pentru incetarea acelor certuri. Atat de mult mi-am dorit asta incat la un momentdat aceasta ruptura dintre ai mei s-a produs si credeam ca asa va fi mai bine pentru toti. Tata avea drumul lui, dar a ramas tot tata...doar cu numele, dar ... Mama si-a urmat drumul, incercand sa ma traga de mai multe ori dupa ea...dar eu ramanand singur 3 luni de zile, fiind influentat si de anumite persoane "de incredere" am facut o alegere oarecum gresita si am "mers" intr-un fel dupa tata crezand in naivitatea mea ca asa este cel mai bine. M-am trezit la realitate dupa o perioada si neavand decat o singura varianta, si aceea fiind cea buna de la inceput, am venit la MAMA. Mama mi-a fost aproape indiferent de alegerea pe care am facut-o si m-a sprijinit mereu, pe cand tata...am cred ca prea putine lucruri pentru care sa-i multumesc. Ii multumesc pentru ca m-a invatat sa conduc o masina, ii multumesc ca m-a invatat sa-mi repar singur masina si sa nu apelez la nimeni daca pot face si singur, pur si simplu ii multumesc...dar nu-i voi multumi niciodata pentru acea zi de 29 Martie 2009 (tata daca vei citi asta vreodata sper sa-ti aduci aminte, pentru eu nu voi uita niciodata). O vorba din batrani spune: "Iarta-ti parintii indiferent de greselile pe care le fac."
            Exista momente in care mi-e dor de el, dar nu suna...alege sa-i sune pe altii sa se intereseze de mine, de ce fac, cum sunt...dar nu sunt atat de prost pe cat cred unii. Asta e...nu pot sa-l invinovatesc doar pe el pentru faptul ca nu suna, dar am si eu orgoliul meu...sau poate nu-i mai pasa de mine...sau poate nu i-a pasat niciodata...chiar nu stiu ce sa mai cred. Tot ce stiu si ce simt este ca acolo in adancul sufletului ceva "ma misca" cand ma gandesc la el...dar incerc si reusesc sa trec repede peste momentele de genul asta fara ca nimeni sa observe.
            Ca sa nu ma las prada depresiei aleg sa fac tot felul de lucruri infime...sau sa petrec cat mai mult timp alaturi de persoane dragi, pentru care as face orice sa ii am cat mai mult timp langa mine, constient fiind ca nu se poate asta. Le multumesc din toata inima mea celor mai buni prieteni pentru scurtele, dar frumoasele intalniri. Voi tine in continuare capu' sus si voi merge mai departe fara sa ma plang in stanga si in drapta de problemele mele...si voi impartasii cu apropiatii doar realizarile si "prostioarele".
             Daca ar fi sa dau timpul inapoi l-as da exact in acel moment in care mi-am dorit ca ai mei sa divorteze si as incerca sa gasesc o alta solutie pentru revolvarea acelor probleme...pentru ca sunt sigur ca existau si alte solutii...in totdeauna exista cel putin doua solutii pentru rezolvarea unei probleme. Exista o vorba: "Aveti grija ce va doriti ca o sa se intample!"...nu pot spune ca e incercata, dar este traita pe pielea mea. Nu doresc nimanui sa treaca prin ce trec eu...dar va dau un sfat daca imi este permis: Uibiti-va cat de mult puteti voi, parintii pentru ca sunt cele mai de pret persoane din viata noastra... Intr-o zi ei se duc, ca asa este viata si o sa le ducem dorul...si o sa regretam foarte mult ca nu ne-am bucurat de ei cat au fost...
Si citez din ADRIAN PAUNESCU:

Enigmatici si cuminti

Terminandu-si rostul lor,

Langa noi se sting si mor,

Dragii nostri, dragi parinti.

Cheama-i doamne inapoi,

Ca si-asa au dus-o prost

Si fa-i tineri cum au fost

Fa-i mai tineri decat noi.

            N-am incercat sa va fac sa va fie mila de mine, nu am nevoie de mila...vreau sa ma tratati ca si pana acum, dar sa nu va mai dati cu parerea ca vai domne nu am probleme si sunt fericit tot timpul. Am destule probleme, dar cum am mai spus, nu ma plang in stanga si-n dreapta, ZAMBESC... In final ii voi multumii mamei pentru tot ce a facut pentru mine, ii multumesc pentru ca-mi trece cu vedeara toate prostiile, ii multumesc fiecare vorba buna, pentru fiecare gand, pentru fiecare sfat...ii multumesc ca a fost si este MAMA! Te iubesc mama( stiu ca vei citi asta)!

Pufosenia Antoniei!

                Exista o vorba din batrani, "Cainele, cel mai credincios animal." Privind poza de mai jos m-am indragostit instant de pufosenia asta alba si creata! :D N-ai, n-ai cum sa nu te indragostesti...

   Are o privire de caine "prost", iar daca mai lipsea ceva din poza, Antonia o completeaza! :) Pe scurt...POZA ESTE PERFECTA! Ele sunt perfecte! <3 :)

Ps: Cum spune Ruby in melodia "Toata Tara":

Are mama o fetita frumusica foc,

Sprintena si harnicuta, subtirica la mijloc,

Noaptea cu toc, la scoala parul prins in coc! (Si ce coc :D)

Iar fetita are o catelusa, jucarie vie! :D

Nu ai vrut sa-mi fii muza!

           Obijnuiam sa scriu foarte des poezii, de tot felul, dar in ultima vreme am cam renuntat sa mai scriu. Urmatoarea poezie este inspirata dintr-o fapta reala! :)

Ai sa plangi mai tarziu "cand" iti va fi greu,

Ai sa vrei sa-i zambesti dar n-o sa ai tupeu

Ai vrea sa dai timpul inapoi "unde", in trecut ?!

Ai sa plangi mereu cand te gandesti la ce ai avut

Ai sa-l privesti in ochi "stii" ce o sa-i spui?!

Ai sa-l saluti pe strada privind in ochi lui

Ai vrea sa-l opresti "dar" o sa treci pe langa el

Ai vrea sa fi cu el "dar" n-o sa mai fie la fel.

L-ai schimbat ca pe o haina, acum ai una noua,

Cand el te suna tu te faceai ca ploua

Se purta asa frumos, ha... iti amintesti?!

Cand seara de seara ii spuneai ca il iubesti.

Dar tu erai cu el "doar asa" sa treaca zilele,

L-ai zapacit de cap i-ai sters complect mintile

Din baiatu ce era la-i transformat in sluga,

L-ai ranit asa de tare ca a inceput sa planga.

Nu mi-ai oferit nimic si ti-am dat totul

De parca erai la pacanele si luasei JackPot-ul,

Sa nu ma cauti ca nu ai vrut sa-mi fii muza

Daca ma gasesti, da-ma disparut, nu am nici o scuza.

Si totusi, pentru clipele frumoase meriti o floare!

Love is in the air! :)

      Femeile sunt cele mai iubibile fiinte, dar tot ele iubesc mai mult decat noi,barbatii. Mie mi se pare ca a fi femeie...e tot. Lor le place sa iubeasca, sa se daruiasca cu totul unei relatii, dar vor sa primeasca totul din acea relatie. Ele respira iubire, dau iubire, nasc iubire si sunt invaluite cu iubire. Sunt de parere ca ar trebui sa le iubim mai mult si sa nu le mai facem sa sufere...nu merita asta. Ar trebui sa incercam sa nu mai "iubim" 2,3,4 femei in acelasi timp...asta nu este decat bataie de joc...si nu ne batem joc doar de ele...ci si de noi. Ar trebui sa nu ne mai enervam pe ele dupa ce au lovit masina in parcare sau ca a spart cana ta de cafea preferata, primita de la mama, sa le iubim si atunci cand gresesc pentru ca si ele fac acelasi lucru. "Vinovata" pentru aceste randuri este buna mea prietena Antonia, o fata exceptionala cu care as sta de vorba zi si noapte si nu cred ca ne-am plicitsi!
      Mai jos sunt cateva randuri scrise chiar de Antonia!

O vraja m-a cuprins,

De ochii ce privesc spre mine, ca doua perle

Si stele,

Soptesc, locul tau e printre ele,

Si zambetul tau magic conturat pe chipul tau

Orice muritor, ar vrea sa-l vada mereu.

Discutie in miezul noptii!

           Zilele trecute navigam pe net si din intamplare am dat peste o postare a unei foarte bune prietene. Vorbea despre o prietena foarte buna de a ei, dar si colega de clasa! M-a impresionat postarea ei si citind acele cuvinte din putinele randuri mi-am adus aminte de mine si cel mai bun prieten al meu...cu care pierd nopti vorbind despre diverse cand merg acasa, doar ca ne vedem foarte rar din cauza distantei...nu foarte mare, dar si din lipsa timpului. Mai jos sunt acele cateva randuri care se vade ca sunt spuse din tot sufletul:

“Niciodată nu ai să cunoşti o fată cu adevărat dacă nu vorbeşti cu ea pe la 4 dimineaţa. Toată ziua o să se ascundă  in spatele cărţilor, hainelor drăguţe,zâmbetelor false. Dar în cea mai întunecată oră a nopţii şi în cea mai luminoasă oră a dimineţii, o să dărâme zidul alcătuit din regrete şi lacrimi şi o să-şi deschidă inima. Bătăile de inimă o să accelereze, vocea o să tremure, ochii ei o să aibă o sclipire aparte. Niciodată nu o să cunoşti o fată, până nu vorbeşti cu sufletul ei, la 4 dimineaţa."

In poza alaturata sunt cele doua...zambitoare, frumoase....ca doi ingeri!

Capra cu trei iezi in versuri!

Nu am mai postat de mult, asa ca m-am gandit sa va binedispun putin.

Capra cu trei iezi in versuri!

Undeva, într-o pădure
Cu alune, fragi şi mure
Şi-un izvor
Cât o aţă de mosor
Însă cine sa-l măsoare
De la cap pân-la picoare
Fără riglă şi compas.
Şade capra-n casa nouă
Nici n-o ninge, nici n-o plouă!
Vorba vine cum ar sta
Că mai mult e pe vâlcea
Fiindcă iezii cucuieţii
Trei la număr, toţi băieţi
Vor măceşe şi bureţi
Alteori vor leuştean
Şi-apoi…umblă pe tăpşan!
Neştiind de un’ s-aducă
Uneori cei trei vor sare
Capra nu le dă,
Că n-are!
Insă cumpără din piaţă
De la oaia precupeaţă
Care vinde şi verdeaţă!
Într-o zi…ce-i dă prin cap
Tocmai când rodea un nap?
(Şi-avea mintea foarte clara):
Ce-ar fi să mă duc la moară?
Cât stau ăştia mici in pat
Eu m-am dus şi-am şi măcinat!
Până careva ma strigă
Am şi pus de mămăligă!
Moara e mai jos pe râu,
macină 5 zile grâu
Şi porumb Duminica
Luni nu macină,
Că stă.
Era ziua de porumb, ( deci ce zi era?)
Lume multă, până-n dâmb
Era gata să renunţe
Dar venise cu grăunţe!
Când să-si puie capra-n coş
Hop! Apare Moş Cocoş
Care zice c-a văzut
Urme de bocanci de lup
Printre fragi şi printre mure
Spre căsuţa din pădure
Printre fragi şi printre mure
Sare capra ca din puşcă
Gând de spaimă parc-o muşcă:
“Nu cumva?”
Dar cocoşu-ngaimă: “Da!”
Sare gardul, moara, şura
Cade-n cap, se dă de-a dura
Se repede pe cărare
Şi de-a dura, şi-n picioare
Behăind:
“Dacă-l prind…îl bat de-l sting!”
Când ajunse-n pajişte…
Uşa casei-vraişte!
Şi-a urlat îngrozitor:
“Ieşi afar’ că te omor!”
În cămaşă şi-n nădragi
A ieşit cel mic în prag
Iedul caprei cel mai drag.
Ea a stat, l-a mângâiat,
L-a pupat, l-a’mbarbatat
Şi pe urma l-a’ntrebat:
-“Unde-i lupul?
-“L-am păpat!”