Ganduri la miezul noptii!

           Ma tot gandesc de ceva timp sa pun aceste ganduri pe hartie si nu prea reusesc... Cand eram mai mic si ii auzeam pe ai mei ca se cearata, imi doream ca ei sa divorteze, fiind unica solutie din mintea mea pentru incetarea acelor certuri. Atat de mult mi-am dorit asta incat la un momentdat aceasta ruptura dintre ai mei s-a produs si credeam ca asa va fi mai bine pentru toti. Tata avea drumul lui, dar a ramas tot tata...doar cu numele, dar ... Mama si-a urmat drumul, incercand sa ma traga de mai multe ori dupa ea...dar eu ramanand singur 3 luni de zile, fiind influentat si de anumite persoane "de incredere" am facut o alegere oarecum gresita si am "mers" intr-un fel dupa tata crezand in naivitatea mea ca asa este cel mai bine. M-am trezit la realitate dupa o perioada si neavand decat o singura varianta, si aceea fiind cea buna de la inceput, am venit la MAMA. Mama mi-a fost aproape indiferent de alegerea pe care am facut-o si m-a sprijinit mereu, pe cand tata...am cred ca prea putine lucruri pentru care sa-i multumesc. Ii multumesc pentru ca m-a invatat sa conduc o masina, ii multumesc ca m-a invatat sa-mi repar singur masina si sa nu apelez la nimeni daca pot face si singur, pur si simplu ii multumesc...dar nu-i voi multumi niciodata pentru acea zi de 29 Martie 2009 (tata daca vei citi asta vreodata sper sa-ti aduci aminte, pentru eu nu voi uita niciodata). O vorba din batrani spune: "Iarta-ti parintii indiferent de greselile pe care le fac."
            Exista momente in care mi-e dor de el, dar nu suna...alege sa-i sune pe altii sa se intereseze de mine, de ce fac, cum sunt...dar nu sunt atat de prost pe cat cred unii. Asta e...nu pot sa-l invinovatesc doar pe el pentru faptul ca nu suna, dar am si eu orgoliul meu...sau poate nu-i mai pasa de mine...sau poate nu i-a pasat niciodata...chiar nu stiu ce sa mai cred. Tot ce stiu si ce simt este ca acolo in adancul sufletului ceva "ma misca" cand ma gandesc la el...dar incerc si reusesc sa trec repede peste momentele de genul asta fara ca nimeni sa observe.
            Ca sa nu ma las prada depresiei aleg sa fac tot felul de lucruri infime...sau sa petrec cat mai mult timp alaturi de persoane dragi, pentru care as face orice sa ii am cat mai mult timp langa mine, constient fiind ca nu se poate asta. Le multumesc din toata inima mea celor mai buni prieteni pentru scurtele, dar frumoasele intalniri. Voi tine in continuare capu' sus si voi merge mai departe fara sa ma plang in stanga si in drapta de problemele mele...si voi impartasii cu apropiatii doar realizarile si "prostioarele".
             Daca ar fi sa dau timpul inapoi l-as da exact in acel moment in care mi-am dorit ca ai mei sa divorteze si as incerca sa gasesc o alta solutie pentru revolvarea acelor probleme...pentru ca sunt sigur ca existau si alte solutii...in totdeauna exista cel putin doua solutii pentru rezolvarea unei probleme. Exista o vorba: "Aveti grija ce va doriti ca o sa se intample!"...nu pot spune ca e incercata, dar este traita pe pielea mea. Nu doresc nimanui sa treaca prin ce trec eu...dar va dau un sfat daca imi este permis: Uibiti-va cat de mult puteti voi, parintii pentru ca sunt cele mai de pret persoane din viata noastra... Intr-o zi ei se duc, ca asa este viata si o sa le ducem dorul...si o sa regretam foarte mult ca nu ne-am bucurat de ei cat au fost...
Si citez din ADRIAN PAUNESCU:

Enigmatici si cuminti

Terminandu-si rostul lor,

Langa noi se sting si mor,

Dragii nostri, dragi parinti.

Cheama-i doamne inapoi,

Ca si-asa au dus-o prost

Si fa-i tineri cum au fost

Fa-i mai tineri decat noi.

            N-am incercat sa va fac sa va fie mila de mine, nu am nevoie de mila...vreau sa ma tratati ca si pana acum, dar sa nu va mai dati cu parerea ca vai domne nu am probleme si sunt fericit tot timpul. Am destule probleme, dar cum am mai spus, nu ma plang in stanga si-n dreapta, ZAMBESC... In final ii voi multumii mamei pentru tot ce a facut pentru mine, ii multumesc pentru ca-mi trece cu vedeara toate prostiile, ii multumesc fiecare vorba buna, pentru fiecare gand, pentru fiecare sfat...ii multumesc ca a fost si este MAMA! Te iubesc mama( stiu ca vei citi asta)!